Am urcat pe Mohorul la 2337 de metri altitudine. Poteca de munte, nu grea dar artagoasa, cu pietre... care iti spune in permanenta “ai grija unde calci”! Si daca nu ai grija o poti pati. Insa cand ajungi sus, iti dai seama ca a meritat caci intreaga priveliste iti umple sufletul iar de fiecare data cand respiri aerul, acesta iti aduce aminte la ce altitudine esti. Cu alte cuivinte “dati-mi muntilor un suflet pentru a-mi varsa nebunia in el” cum zicea al nostru Blaga.
Si cand ma gandesc ca intreaga Oltenie dar si Tara se scalda in razele Soarelui la 35°C nu-mi pot opri un suras de multumire: sunt pe Mohorul si sufletul mi-e plin…plin de ce vad, plin cu oamenii care mi-au fost tovarasi de drum si plin de impresii.
Printre acestea, sunt cei 4 voinici care au urcat de la Cabana Aviatorilor prin lacul Calcescu si prin Setea Mare. Te uiti la ei si vezi impatimiti ai muntelui care au reusit acest traseu (vreo 4 ore de ascensiune non stop) datorita “resturilor” foarte bune de conditie fizica deoarece ei sunt trecuti de prima tinerete si burticile lor cam incep sa dea de gol traiul bun, munca de birou si bericile intre tovarasi. Dar sunt acolo... si au lansat un “hai si-om mere” urmat de o “ziua buna” catre noi, “caci noi mai avem ceva de mers”.
“Batrane, te-am depasit” este cealalta impresie pe care am pastrat-o uitindu-ma la fetita de 10 ani a camaradului meu de liceu pe cind aceasta il tachineaza pe “batranul” sau tata de 40 de ani. Surasul calm si intens al adevaratului Om de Munte, caci am avut norocul sa urc pe Mohorul cu unul dintre stalpii Salvamontului din Gorj, este alta dintre aceste impresii.
Dar una dintre cele mai interesante sunt cehii. Da, i-am intalnit si cand am urcat la Calcescu de la Cabana Aviatorilor, i-am intalnit si cand am urcat pe Mohorul si i-am intalnit si cand am fost in creasta Capatanii intre Papusa si Micaia. Ei vin pe muntii nostri si ii respecta.
Nu ca batalionul de manelisti care urca cu masinile pana unde acestea ii pot duce. Apoi iti arunca o privire imbecila dupa ce iau o ultima imbucatura dintr-o ciozvirta venita de pe eternul gratar pe care cu nesimtire il fac oriunde pe munte si printre ingurgitari te intreaba tamp “se poate urca cu masina de unde veniti?”. Ramane si mai tamp cand ii spui ca “din fericire nu”, caci celor doi neuroni ai sai le trebuiesc cam o jumatate de ora sa isi dea seama daca faci “caterinca” pe seama lui sau nu.
Iertati-mi naduful care m-a indepartat de scopul acestui articol insa dintre toate tipurile de oameni intalniti pe munte, “manelistii cu cefele groase si burti nesimtite” sunt singurii care nu merita sa vada ce vad, si asta nu numai pe muntii nostri frumosi.
Insa, sa revenim la cehii nostrii (caci ai nostri sunt din moment ce sunt pe muntii nostri cand ii au pe ai lor). Sunt politicosi, dar fermi si fara superflu. Sunt prietenosi dar raman inchisi. Raspund la fiecare intrebare dar strict la obiect. Este ca si cum nu ar avea chef de vorba, nu ar vrea sa impartaseasca sau sa schimbe diferente... ca si cum nu ar fi deloc curiosi (poate nici nu sunt). Insa sunt corecti, nu le poti reprosa nimic, daca au ceva de facut poti fi siguri ca fiecare lucru planificat  va fi facut si bine.
Oamenii vin la noi, pentru ca le plac si pentru ca respecta locurile si localnicii. Oamenii se duc pe munte si isi fac traseul. Au o un lucru de facut: trebuie sa ajunga la Petrimanul in seara aceasta. Asta ii preocupa inainte de toate si restul este un detaliu. Insa in pauze, ne sorb muntii cu ochii... pentru a-si umple sufletul.
Si poate asta a uitat poporul nostru... sa fie serios, sa aiba un lucru de facut, si sa il faca bine si pana la capat. Fara “fiorituri”...
Yeti este o Skoda, care este un brand ceh si care este exact ca si ei. Masina perfecta pentru a-si face treaba. Acolo unde alte masini trecand peste o piatra iti spune “Au, ma doare” si asta pina in volanul pe care il ti in mina, Yeti trece si atat. Isi face treaba. De ce ti-ar spune tie daca il doare sau nu ? De ce ti-ar spune ca ii place sau nu ? La urma urmei l-ai platit pentru a-si face treaba si si-o face bine caci l-am hartuit pe toate tipurile de drum si Omul Zapezii nu a spus nici “Da” nici “Ba”. El a spus “hai si-om mere caci avem un drum de facut”! Si poti conta pe el, in orice situatie de drum, iar cand exagerezi, atunci de abia iti va spune ca esti roman si nu ceh. Si o va spune astfel incat iti vei aduce aminte ca uneori este bine sa trezesti “cehul” din tine pentru a fi mai fericit de faptul ca esti roman.